Iulian Boldea: Belső

mattüveg váza
nyugtalanság gyöngyházfénye rakódik rá
szomor-lelkek nippjei
mahagóni bútorok búskomor színjátéka mellett
mihez illenek az elkoptatott gyerekkorok
a dohos fotók
miken a sárguló memória már nem talál
egyetlen befejezett mozdulatot se
"egy elcsókolt csókot" se
és a ki nem mondott szavakat sem
amik esélyt se kaptak a létezésre
soha

(Saj. ford.)

Interior
 
vaza de sticlă mată
pe care neliniştile se depun ca un strat de praf sidefiu
bibelouri cu sufletul trist lângă
irizările melancolice ale mobilei de mahon
în care sunetul copilăriei se toceşte treptat
şi fotografiile de demult
în care memoria neputincioasă nu mai poate găsi
vreun gest neterminat
vreun sărut neîntâmplat
vreo vorbă nespusă
de cei care acum
nu mai sunt